Măcar o dată pe an, cu prilejul „Zilei Internaţionale a Persoanelor de Vârsta a Treia”, ar trebui să ne rupem de rutină şi, punctual, de obsesiile perioadei din urmă, pentru a vorbi despre bătrâni.

Orice discuţie despre bătrânii României înseamnă, în plan concret, o discuţie despre situaţia grea în care se află, un discurs despre perfecţionarea umilinţei şi a unor tehnici de supravieţuire, al căror singur atribut este primitivismul.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.