Dacă iubeşti muntele şi ai curajul să-l înfrunţi la aproape 1000 m altitudine, în depresiunea Giurgeului înconjurată de M-ţii Giurgeului la est şi Gurghiului la vest, la izvorul celor două râuri gemene – Mureşul şi Oltul ( martori ai suferinţelor neamului românesc) vei întâlni un sat de oameni paşnici, muncitori, cu dragoste pentru pământul lor, chiar dacă mai puţin roditor.
1. Aşezare geografică
Geografic, comuna Voşlobeni este situată în partea de sud a Depresiunii Giurgeului, depresiune în interiorul Carpaţilor Orientali la o altitudine de 780 m. În partea de est este dominată de M-ţii Giurgeu cu vârful Arama Neagră (alt. 1358 m.) şi dealul Cocoşelul (alt. 1000 m), iar spre vest M-ţii Gurghiu. În partea de sud-vest curge Mureşul ale cărui ape îşi au obârşia la câţiva km sud-est în Masivul Hăşmaşul Mare. Vecinii localităţii Voşlobeni sunt : la sud Izvorul Mureşului – sat aparţinător comunei , la nord Valea Strâmbă, la nord – vest comuna Suseni cu satul aparţinător Chilnei, iar la vest cătunul Senetea ce aparţine de asemenea comunei Suseni. Comuna este străbătută de DN 12 construit între anii 1880 – 1885 şi asfaltată în anii 1968 – 1969. Prin Voşlobeni trece calea ferată Ciceu – Deda construită în anul 1909, la care au contribuit şi localnicii voşlobeni, iar Staţia CFR Voşlobeni a avut o deosebită importanţă în dezvoltarea localităţii.
2. Clima
Clima localităţii este specifică zonelor de munte cu ierni lungi şi geroase şi veri scurte şi răcoroase. (Comuna se află la cca. 25 Km de cea mai geroasă zonă a ţării Gheorgheni – Joseni). Precipitaţiile sunt destul de abundente pe toată durata anului. Odată cu apariţia ploilor şi temperatura scade semnificativ. Pe timpul iernii stratul de zăpadă se ridică în medie la 50 cm. Vânturile în general sunt slabe ca intensitate şi neregulate ca perioadă de bătaie.
3. Solurile şi subsolul
Solul este cel specific zonelor de munte şi destul de variat. In unele zone predomină solurile argiloase, altele nisipoase. Este un sol sărac în substanţe organice ceea ce obligă localnicii ca terenurile cultivate să fie în continuu îngrăşate.
O zonă interesantă şi o excepţie a celor afirmate mai sus este cea denumită „curechişte”, zonă destinată de locuitori în exclusivitate cultivării verzei. În această zonă solul este predominant cernoziomul, care probabil s-a format din aluviunile pârâului cald, pârâul Fântânii, care o traversează şi care nici chiar în iernile cele mai geroase nu îngheaţă, iar iarba este tot timpul verde.
În privinţa subsolului zona Voşlobeni situată în partea de SV a cristalinului Carpaţilor Orientali face parte din zona metamorfică vestică.
Rocile dolomitice de la Voşlobeni, constituie aproape în întregime versantul vestic al culmii ce coboară din vârful Cocoşelul până aproape de calea ferată Ciceu – Deda, în zona dintre Izvorul Mureş şi Voslobeni.
Dolomitele observate în probele extrase au culoare alb – cenuşie, până la gălbuie, culoarea predominantă fiind culoarea albă. Cristalinitatea dolomitei este variabilă fiind prezente alternantele de zone fin cristalizate care fac tranziţia spre o cristalinitate avansată, unde roca are caracter zaharoid. În zona rocilor calcaroase dolomitice, apar intercalaţii de şisturi cristaline mezozonale, În masa dolomitică se observă cuiburi de tremolit sub formă de cristale prismatice radiale şi fibroase. Se remarcă şi mici lentile sau cuiburi de cuarţ, iar sporadic apar palete de muscovit. Dolomita din această zonă este prelucrată astăzi prin instalaţia de măcinare şi spălare aparţinând SC NEMETALIFERE SRL Miercurea Ciuc şi utilizată pentru industria siderurgică, prepararea sticlei sau ca material de construcţie. De asemenea încă din secolul al XIX-lea Voşlobeniul era recunoscut pentru varul de calitate obţinut prin arderea dolomitei.
Structura geologică situată între localităţile Voşlobeni şi Valea – Strâmbă, la poalele sudice ale Dealului Şipoş în a cărei compoziţie predomină calcarele, au favorizat formarea peşterii Şugău. Din interiorul peşterii izvorăşte un pârâu care împreună cu alte izvoare vor forma apa râului Vederea Mare sau cum astăzi localnicii îi mai spun, Valea. Sunetul produs de apele izvorului produce un sunet despre care se spune că şopteşte. De la acest fenomen peştera a primit numele de Şugău de la cuvântul în limba maghiară, sugo = şoaptă. Prima descriere a peşterii datează din 1930. Peştera are trei intrări suprapuse, mai multe săli mari (Sala cu scări, Sala Mare, Sala rădăcinii) şi galerii de legătură între ele, în care se găsesc frumoase exemplare de stalactite şi stalagmite. De asemenea, peştera adăposteşte mai multe exemplare de lilieci foarte rari în Europa.
Deşi administrativ nu aparţine comunei Voşlobeni ci localităţii Valea Strâmbă, de ea se leagă anumite legende ce-au circulat printre voşlobeni şi care se referă la aceştia. Se spune într-o legendă, că un anume haiduc Buştiuhan îşi avea ascunzătoarea în această peşteră, iar ţintele atacurilor sale erau gospodarii bogaţi din împrejurimi. Tot aici îşi ascundea el prăzile atacurilor sale.
În cătunul Chindeni, aparţinător comunei Voşlobeni, din imediata apropiere a peşterii, se zice în legendă, că trăia o frumoasă ţărancă, Marina, de care haiducul s-a îndrăgostit şi pe care o vizita foarte des aducându-i numeroase daruri din prăzile sale. Urmarea idilei lor a fost naşterea unui fiu Grigore, numit apoi Grigore a Marinei şi care a devenit unul dintre cei mai bogaţi localnici ai ţinutului Giurgeu. Din averea sa Grigore a Marinei contribuie la construcţia bisericii din Voşlobeni (1864), a unei biserici din oraşul Gheorgheni şi a bisericii din Livezi – Ciuc. Resturile pământeşti ale lui Grigore a Marinei – Grigore Ciubotariu se odihnesc în cimitirul din preajma bisericii din Voşlobeni.
4. Flora şi fauna
Flora şi fauna zonei este cea specifică zonelor alpine şi subalpine. Din flora spontană domină ierburile naturale folosite pentru obţinerea de furaje sau prin păşunare directă – utile în creşterea animalelor.
În zona luncii Mureşului localitatea noastră se bucură de o rezervaţie naturală , Mlaştina „După Luncă”. Rezervaţia are o suprafaţă de 60 ha şi se află la 770 m altitudine şi se află în sud-vest de comuna Voşlobeni. Volumul turbei care se găseşte aici este de 700.000 m3. . În mlaştină se întâlnesc o serie de relicve de plante din era glaciară, între care Viola Epipsila – o specie rară de viorea.
În apropierea localităţii noastre creşte în flora spontană laleaua pestriţă – Fritillaria meleagris. Plantă ocrotită prin lege , înfloreşte în aprilie-mai , pe terenurile mlăştinoase. Florile roşii – violete , pătate ca o tablă de şah şi în formă de clopot acoperă în număr mare lunca Mureşului. Pe tulpina erectă, de 3-5 cm lungime se găsesc 3-6 frunze lineare.
Dintre plantele cultivate fac parte cele mai puţin iubitoare de căldură şi rezistente la frig. Nu în puţine rânduri se întâmplă ca bruma să apară primăvara târziu şi toamna timpuriu. Astfel că în cadrul culturilor agricole se cultivă pe suprafeţe mai mari cartoful, iar dintre cereale secara, orzul, ovăzul şi grâul.
Cultura plantelor întâmpină greutăţi din cauza slabei fertilităţi a solurilor ceea ce impune o permanentă fertilizare a acestora.
Zona alpină a localităţii este împodobită de pădurile de conifere care pe tot timpul istoriei a constituit principala sursă de venit a locuitorilor.
Locuitorii comunei noastre sunt pricepuţi crescători de animale, principalele specii fiind bovinele, ovinele, porci, păsări de curte etc. Produsele obţinute prin creşterea acestor animale a constituit de-a lungul timpului o importantă sursă de venit.
prof. Aurel I. Vitza
